Despre rugaciune cu cei mici si omiduta Hermie

septembrie 22, 2013 de ursuletinazdravani 20 comentarii

Cu multa veselie , am reinceput orele noastre de Scoala Duminicala.

Pe scaunele ii astepta cuminte si colorata cate o frumoasa supriza…

Si pentru acest nou inceput de an scolar….ne-am gandit ca, cel mai bine este sa vorbim cu piticii despre rugaciune. INcercam  , pe cat posibil ca toate activitatile din cele doua ore cat stam impreuna sa aiba o continuitate.

Dupa ce ne-am inveselit cantand, am facut liniste in sufletelele noastre….ne-am asezat la fel de linistiti pe scaunele si…am inceput sa-i intreb.

” Voi va rugati acasa? Cu mami? Cu tati? ”

„In ce ce moment al zilei va rugati? ”

Bine, hai sa vedem…ce este rugaciunea….ar putea cineva sa imi raspunda? 🙂

IN mare, din raspunsurile adunate de la micuti am aflat : a sta de vorba cu Dumnezeu .

Joc ” La telefon cu Dumnezeu”

Pentru ca ei sa inteleaga in mod concret ce inseamna sa stai de vorba cu Dumnezeu….am asemanat aceasta stare de vorba cu o convorbire telefonica.

Fiecare copilas a fost pus intr-o situatie anume si trebuia sa stea de vorba cu Dumnezeu despre problema cu care se confrunta el.

Exemple:

” Esti trist pentru ca mami e bolnava. Cum te-ai ruga, cum ai sta de vorba cu Dumnezeu despre ceea ce simti tu? ”

” Esti fericit pentru ca ai primit o minge. Cum ai vorbi cu Dumnezeu despre asta? ”

Am vrut sa inteleaga ca ei pot vorbi cu Dumnezeu despre orice. Nu trebuie sa astepte sa invete ceva pe de rost ca sa poata vorbi cu El. Trebuie sa ii spuna ce simt ei, pentru ca intotdeauna este gata sa-i asculte.

La telefon intre prieteni

Am facut mici echipe de cate doi copilasi. Trebuiau sa se sune intre ei si sa vorbeasca despre ceva.  Din nou, am vrut sa inteleaga ca , asa cum vorbeste cu un prieten, tot asa poate vorbi cu Dumnezeu. Aici, D. si prietenul sau stateau de vorba despre arici :).

Si, asa cum le-am promis de la inceputul intalnirii noastre, le-am spus ca vom avea un invitat special….

Si pentru ca nici voi nu stiti despre cine este vorba, haideti sa o prezentam.

Am facut liniste….pentru ca micutul nostru invitat putea fi timid, rusinos sau sperios :).

Si a aparut 🙂

O omiduta verde,frumoasa si tare vesela. Nu o cunoasteti? Este omiduta baietel Hermie. A coborat direct din paginile unei frumoase carti scrise de minunatul scriitor  MAx Lucado : ” Dumnezeu stie cand ma rog”  ( o puteti achizitiona de AICI ) .

Omiduta le-a spus ca doreste sa le spuna o poveste despre ea….copiii erau tare nerabdatori sa o auda.

( Am folosit in timpul povestirii , atat imaginile superbe din carte, cat si micute scene create in clasa si ascunse dinainte de noi).

INtr-o zi, micuta omida se grabea sa ajunga la bunica Omida…pentru ca ii facea o bunatate de limonada cu frunze de menta. Dar, in drumul sau , il intalneste pe Antonio, un baietel furnica. Acesta era tare nefericit…isi prinsesese piciorusul sub un bolovan si ramasese blocat acolo.

Hermie incearca din greu sa urneasca bolovanul….dar acesta, era de neclintit. Ii spune lui Antonio sa stea linistit pentru ca el va merge sa caute ajutoare.

 

Alearga disperat….il intalneste pe prietenul sau Viermisor..dar acesta era prea ocupat sa isi citeasca super revista…bunica lui era tare preocupata sa-i faca   o tarta, buburuza Luci isi invata fetele sa inoate….nici macar nu l-au ascultat…nu au avut timp pentru el…

Trist….Hermie…se opreste un pic sa-si traga sufletul…

Deodata, aude o voce calma…blanda….care il striga : „Hermie….Hermie… „

Hermie se opri.

 – Da, Doamne…sunt aici. Si , scuza-ma ,dar ma grabesc. Trebuie sa gasesc pe cineva care sa-mi ajute prietenul. E intr-o incurcatura si nu gasesc pe nimeni care sa ma ajute. Nici macar nu vor sa ma asculte.

– Hermie…

– Da.?

__ Eu te ascult. Te-am ascultat toata ziua. Ai fugit prin toata gradina cerandu-le altora sa te ajute. Dar Mie nu MI-ai cerut ajutorul.

– o…cred…cred ca am uitat.

–  E in regula, Hermie. Doar aminteste-ti ca Eu te ascult intotdeauna cand te rogi. 

Hermie, simtindu-se acum atat de fericit, isi impreuneaza manutele si ii cere ajutorul lui Dumnezeu.

– Sunt mandru de tine pentru ca iti pasa de prietenul tau, spuse Dumnezeu. Cand ai nevoie de ajutor, roaga-te Mie. Imi pasa si Mie de Antonio si…il voi ajuta.

Hermie se grabi sa ajunga la prietenul sau….s-au rugat impreuna. Si deodata….picaturi mari de ploaie incepura sa cada…. Hermie ii dadu sa bea lui Antonio …

Deodata, ii veni minunata idee sa mearga la furnicute…pai, ele cu ostirea lor sigur vor putea da bolovanul la o parte.

Cand veni inapoi, Antonio…topaia fericit….toti erau uimiti. El le-a spus ca pamantul s-a inmuiat de la ploaie si astfel a reusit sa iasa de sub bolovan foarte usor.

Vedeti ce putere are rugaciunea? 🙂

E doar o poveste….dar, mesajul este atat de clar si de frumos .

Si copilasii au inteles ca ei trebuie sa ii ceara intotdeauna ajutorul lui Dumnezeu. El este cu ei intotdeauna….parintii nu sunt tot timpul cu ei ( la gradinita, de exemplu) …Dumnezeu vegheaza asupra lor  si ii iubeste.

Hermie s-a plimbat apoi din manuta in manuta si le-a pus micutilor diferite intrebari despre rugaciune.

Cu manutele impreunate si cu ochisorii inchisi

Hermie i-a rugat sa se apropie pentru ca vrea sa le dezvaluie doua secrete.

Primul secret :  De ce ne rugam cu manutele impreunate?

Sigur, raspunsul lor a fost : „pai asa trebuie sa te rogi ” :)…dar de ce????….”hmmmm…..nu prea stim… „

Pentru ca daca lasam manutele libere, sigur vom face tot felul de alte lucruri cu ele…ne vom scarpina in cap, vom lua ojucarie, vom ciupi pe cineva  si toate acestea in timpul rugaciuni…asa ca, le punem impreuna pentru a putea fi atenti cand ne rugam.

Al doilea secret : ”  De ce tinem ochisorii inchisi cand ne rugam? „

Pentru ca, daca i-am tine deschisi am gasit tot felul de lucruri interesante de privit…si gandul nostru ar zbura in toate partile. Asa, ii inchidem, nu vom mai vedea nimic, dar putem fi atenti la ceea ce facem…si asa, cu ochisorii inchisi…ne putem imagina ca Il vedem pe Dumnezeu si stam de vorba cu El.

Lucru manual : Manute in rugaciune

Am adus un pachetel de lut ( nu mai lucrasera cu acest material,asa ca li s-a parut foarte interesant) si le-am spus ca ii vom invata sa faca niste manute care se roaga.

Fiecare  primit o bucatica de lut si un cutitas din plastic. Si, incet, incet…am facut mici modelaje care sa ne aduca aminte de ceea ce am discutat noi astazi. Si le-au luat acasa si vor astepta cu rabdare ca sa se usuce creatiile lor. 🙂

Inainte de a pleca, am initiat si un mic concurs: pentru duminica viitoare, fiecare va colora o plansa cu Hermie si o vor aduce la Scoala Duminicala. Eu voi veni cu un aparat minune ( pentru voi – laminatorul 🙂 …si le voi transforma in niste tablouri frumoase.

Daca doriti si voi sa printati aceste imagini, le-am gasit aici si sunt superbe!

Cantecelul despre rugaciune

1. Ce telefon frumos am eu ca dar de la Isus ( noi am cantat doar prima strofa si refrenul. Acesta a fost cantecelul cantat de noi astazi de mai multe ori, pentru ca se potrivea cu discutia noastra. Dar, toate strofele sunt tare frumoase.)

Pentru melodie si semne :), urmariti filmuletul nostru

Hermie s-a bucurat atat de mult cand a primit raspuns la rugaciune :). Orice raspuns la rugaciune este primit ca si o frumoasa surpriza, nu-i asa?

Desi a fost o poveste pentru oameni mici, si noi…cei mari…avem atatea de invatat. …in tumultul acestei vieti atat de agitate, de stresante…..este tare greu sa te opresti…sa-ti tragi sufletul…sa ti-l linistesti…si sa stai de vorba cu El, Creatorul tau. Daca am face acest lucru zilnic, am fi mai buni, mai intelepti, mai iertatori….mai frumosi….mai iubitori.