Category Archives: Idei de jocuri

Distractie cu bobite de struguri :)

Am facut o activitate draguta, ce a pornit de la un simplu ciorchine de strugure (sigur cu boabe necoapte) din via noastra.

L-am pus pe A. sa desprinda bobitele de pe ciorchine si sa le puna in diferite recipiente.  Unele bobite se desprindeau cam greu si atunci imi intindea mie ciorchinele ca sa-l ajut :)

Le-am pus si in recipiente mici (de la vitamina C) si  le-am ascultat sunetul.

D. a intrat si el in joc si si-a inventat un aparat de boabe(chestia rosie nu este o palnie , ci un fost claxon de la o bicicleta ) :D

I-am pus apoi pe cei mari sa faca un concurs: cine culege cel mai repede boabele de pe ciorchine (regula era sa le culeaga bob cu bob, nu mai multe o data). Ce viteza aveau!!! :)

Micutul A. a continuat cu perseverenta sa puna bobite, folosindu-se de “aparatul de boabe”. :)

 

 


Sa gatim impreuna cu ursuletii : cornulete si prajturi :)

Astazi va initiem in prepararea unor dulciuri grozave : cornulete si prajituri cu bombonele colorate din plastilina :)

D. avea chef de bucatareala, asa ca i-am propus sa ne jucam cu plastilina si putem face din ea tot ce vrem noi- am putea chiar sa ne deschidem o patiserie.

Asa ca, am facut cornulete :)

Am intins o foaie rotunda

I-am spus lui D. ca o vom imparti in 12 felii, asa ca l-am rugat sa taie aluatul cerc.

Le-am umplut apoi cu gem si ciocolata si le-am rulat :) (ieseau mult mai bine daca feliile erau mai lungi , dar ne-am revansat la tura a doua )

D. a introdus tava in cuptor improvizat dintr-o cutie si eu am dat drumul la temporizatorul de la telefon, asa cum fac cand gatesc prajturi adevarate :)

Cat se coceau cornuletele, am mai facut o tura-stiam noi ca vom avea multi clienti la patiserie ;)

Cat se coceau si aceste cornulete , mai reusite din punct de vedere estetic, am facut prajiturele cu bombonele colorate -sunt facute de D. A. avea treaba cu prima tava de cornulete-eu le pusesem pe capacele farfurioare si el le aseza din nou in tava :)) si apoi foarte hotarat imi spune ca: ” meg a cuto sa pun cotuletze” :) (merg sa pun la cuptor cornulete).

D. era foarte atent cand se auzea temporizatorul ca sa scoata tava din cuptor. Eu le fac foarte des croissante, biscuti , checuri, de aceea pasii acestia sunt  binecunoscuti de bucatarii mei. :) Le povestesc de foarte multe ori, cand prepar aluatul : ce ingrediente folosesc, de ce le pun intr-o anumita ordine si ii las si pe ei sa ma ajute.

Si prajiturile pregatite de D. Pofta buna! :)

 

 

 


Vanatoare de comori cu… ghicitori :)

Cui nu i-ar placea sa plece in cautarea unei comori??? :) Daca adultii deja si-au gasit comorile, copiii sunt intotdeauna in cautarea uneia … :)

Astazi, l-am sarbatorit impreuna cu verisorii pe micutul A. , asa ca am organizat o vanatoare de comori chiar in gradina noastra. A avut un mare succes….bine, pe drum, la unele probe, cei mici si-au mai pierdut din entuziasm, dar isi reveneau cand auzeau ca nu mai este mult si vor ajunge la comoara.

Din nefericire, nu am poze prea multe, pe unele nu le pot posta din motive personale….dar va voi povesti in detaliu cum am organizat vantoarea de comori . :)

Dinainte, am impartit curtea in mai multe zone (7 la numar)si am pus cate un indicator cu sageata. Initial am vrut sa fac o harta, dar am renuntat, gandindu-ma ca ar fi mult mai bine sa gaseasca locul respectiv raspunzand la o ghicitoare si sa incerce singuri sa-l descopere.

Am strans toti copilasii intr-un loc  si i-am intrebat daca le-ar placea sa cautam impreuna o comoara…sigur, urale de bucurie . I-am impartit in doua echipe – in fiecare echipa i-a ajutat cineva mai mare decat ei (va multumesc M. si M. :D), ba chiar au fost si mai entuziaste uneori decat baietii :)))

Am stabilit impreuna niste reguli ale cautatorilor de comori (am ramas surprinsa ca D. a fost tare atent, pentru ca la un moment dat i-a amintit unuia dintre verisori regula legata de suparare):

-nu avem voie sa ne suparam sau sa facem mofturi;

-nu avem voie sa calcam plantele;

-nu avem voie sa stricam nimic din jurul nostru;

-voi lucra in echipa .

Si fiecare echipa a primit intr-o punguta 20 de monede de 10 bani . LE-am spus, ca pe drum sigur vor avea cate ceva de cumparat, dar sa tina cont ca la ultima proba vor avea nevoie de 8 banuti, altfel nu vor putea ajunge la comoara :).

Li s-a dat primul indiciu:

Brrr…e frig! sunt inghetat,

Parca sunt la Pol uitat.

Dar daca vei scormoni,

O surpriza vei gasi.

Si au pornit spre  ZONA INGHETATA.

Cand au descoperit-o au ramas muti de uimire!! “Wooooow!!! Ce e asta??” PUsesem acolo o multime de bucati mari de gheata albastra in care am ascuns oua din plastic cu indiciul urmator. Dar ca sa ajunga la ou, trebuiau sa munceasca serios. Si ce s-au mai chinuit! Aveau mainile inghetate…asa ca mi-a fost mila de ei si le-am adus apa calda si am turnat si peste mainile lor si peste gheata.

CUm am facut sa nu se topeasca gheata? In timp ce le explicam regulile vanatorii,am trimis-o pe sora mea sa preagateasca calupurile de gheata .

INdiciul nr. 2 ascuns in gheata:

Spre un taram imbietor,

Da, e taramul florilor,

Cu ele poti chiar sa vorbesti, 

Secrete sa impartasesti.

Au descoperit ca este vorba despre TARAMUL FLORILOR VORBARETE si au inceput sa-l caute.

Acolo ii astepta o floare vorbareata (am facut un fel de floare de pus pe cap)…si  I. s-a oferit sa ma ajute :)…ce nu facem noi pentru copii ?

Floarea vorbareata a pus cate  2 intrebari despre flori pentru fiecare echipa.

1.Cine este vestitorul Primaverii?

2. Ce floare are nume de animal zburator?

3. Cand te rusinezi te inrosesti ca un…..?

4. TU stii o floricica care te ajuta sa nu uiti?

Au raspuns corect si au primit indiciul nr. 3:

Ei sunt batrani si intelepti,

Caci multe-n viata au vazut.

De frunzele le potrivesti

Tu mai departe sa pornesti.

Hmmmm…ce sa fie asta??? Si ajutoarele mari din echipa si-au dat seama ca este  vorba de locul LA COPACII INTELEPTI.

Acolo, pe crengile unui cires,erau agatate doua pungute. IN pungi erau frunze ce apartineau unor plante diferite. Au trebuit sa le ia pe fiecare in parte (aveau vreo 10 frunze) si sa caute in curte planta cu aceeasi frunza. Va asigur ca nu a fost usor!

Dupa ce frunzele au fost asezate la locul lor, au primit indiciul nr. 4.

Gainuse, cocosei,

Porumbei, chiar si purcei,

Iepurasi, cam coconasi

Ascund secrete: sunt poznasi! :)

Oooo…daaaa! e vorba despre FERMA ANIMALELOR. Era asezata in curtea din spate a bunicilor.

Acolo ii astepta un catel amabil si simpatic (mamica ursuletilor) care dupa ce i-a intrebat pe unde au fost si ce au vizitat, le-a oferit indiciul nr. 5.

Daca le vei folosi,

O rasplata vei primi,

Si daca nu le gasesti

Nu uita ca-s omenesti!

I-am ajutat un pic: le-am spus sa caute un indicator care sa aiba un cuvant despre corpul omenesc. Asa au gasit ZONA MAINILOR DESCURCARETE.

Aici au fost supusi la doua probe :)

1. Au rezolvat fiecare echipa cate un puzzle (am ales ceva cu BOb Constructorul)

2. I-am pus sa faca super experimentul cu Balonul magic. Cred ca il stiti deja. Eu nu le-am spus nici ce era in sticla, nici in baloane…pentru ei totul a fost magic! :)

IN sticla se pune otet si in balon o lingura de bicarbonat. Se aseaza balonul  pe gura sticlei si se umfla singur.

Au fost tare incantati!! I-am rugat apoi sa-si scrie numele pe baloane si sa deseneze o broasca testoasa pentru ca lui A. ii place foarte mult acest animalut.

Sigur, manutele descurcarete au fost rasplatite cu indiciul nr. 6.

OChii tai vor straluci,

Multe lucruri vor zari,

Fii atent cum folosesti

Banutii din saculeti.

Deja stiau: era vorba despre TARGUL SURPRIZELOR.

Am amenajat intr-un loc o micuta taraba cu tot felul de jucarele si rechizite. Vreau sa va zic ca au fost tare chibzuiti….lua ceva si socoteau apoi cat le-a mai ramas in punguta…stiau ca la final le trebuie cei 8 banuti. :) sigur, tot ce au cumparat au luat acasa: erau ale lor! :)

Dupa ce au facut cumparaturi serioase :), au primit indiciul nr. 7:

Daca imi vei oferi

Banutii tai stralucitori,

Indicii iti voi oferi

Si mai departe vei porni.

Da, era vorba despre POARTA NIMICURILOR.  De ce i-am spus asa? pentru ca era foarte posibil sa le ofere indicii false….ajunsi acolo li s-a spus ca pentru fiecare indiciu trebuie sa plateasca 1 banut. La inceput….au crezut ca nu le ma ajung banii, ca trebuie sa termine vanatoarea cu cei 8 bani. Apoi si-au dat seama ca e ultima proba …asa ca pentru cele 8 indicii au dat 8 banuti.

De fapt a fost un indiciu mare impartit in 8 bucatele:

NU MAI E MULT! CINEVA FOARTE MIC SI TOTUSI PUTERNIC, STIE UNDE ESTE COMOARA. CAUTA-L!

Au descoperit ca este micutul A., sarbatoritul nostru.

Eu l-am luat in brate pe A. si am inceput sa fug spre comoara…si nazdravanii dupa noi :)))) :” A. , da-ne comoaraaaaa….te rugam!”

COmoara era ascunsa in frigider, la rece. Au fost un  set de oua cu surprize :) Ei au fost tare incantati. Comoara am ambalat-o in hartie argintie stralucitoare.

SI dupa o vanatoare asa de reusita si obositoare pentru copii, am adus TORTUL  sarbatoritului.

D. a fost tare , tare fericit….i-am povestit, doar asa…in mare despre vanatoarea noastra…el a facut indicatoarele (de fapt sagetile de pe ele), dar nu i-am spus prea multe pentru ca doream ca sa fie o surpriza si pentru el, altfel s-ar fi plictisit.

Dar,dupa ce au plecat musafirii, mi-a spus ca marea lui suparare este ca nu am facut si eu o harta: ce vanatoare este asta fara o harta! :) Dar, totodata mi-a spus ca ma iubeste si ca i-a placut mult la ziua lui A. :)


JOc: “Zaruri nazdravane cu forme si culori”

Chiar nu stiam cum sa denumesc acest joc. :)

IN urma cu vreo saptamana, am zarit in magazinul JULIA TOYS un joc ce mi-a placut tare mult. Este vorba despre acest joc :Joc Ravensbuger Forme colorate.

Asa, ca m-am gandit, ca as putea incerca sa confectionez ceva asemanator.

Am facut plansele  din carton gros (luat de la niste blocuri vechi de desen) si le-am colorat. Nu am folosit foarte multe culori: mai mult sunt prezente in plansa, culorile ce sunt pe zaruri.

MAi era o plansa cu un clown, dar am observat ca am uitat sa o pozez. :)

Am colorat plansele din care am facut piesele de joc (am vrut ca sa fie o culoare asemanatoare cu cea de pe plansa, de aceea nu le-am facut din cartoane colorate).

Am confectionat si zarurile. Aveam un set de 5 zaruri mari, cumparate cu 1,90 ron de la KAufland.

Pe unul am lipit formele albe, pe celalat buline cu culori.

Pe planse am lipit formele albe ce trebuiau completate (asa cum se vede in prima imagine cu cactusii).

Am facut si piesele colorate :

Regulile jocului sunt foarte simple:

-fiecare ia cate o plansa

- se da cu zarurile : in imaginea anterioara cu zarurile ni se indica un triunghi albastru, deci avem voie sa punem pe plansa un triunghi albastru, asta in caz ca este nevoie de el…daca nu, vom avea mai mult noroc tura urmatoare :)

-castiga cine isi completeaza primul plansa.

NOi dadeam de doua ori  cu zarurile  in fiecare tura de joc ca sa nu ne plictisim. :)

Lui D. i-a placut jocul si sigur, el a si castigat de doua ori, mie nu-mi nimereau deloc formele si culorile potrivite. :) Dupa cum vedeti, la mine, zarurile chiar au fost nazdravane! ;)


Coletul surpriza transformat in joc :)

Am primit ieri un colet ce avea lucrurile din interior cu asa de multa grija ambalate incat am ramas uimita.  Acolo erau niste cuburi megablocks  cu tematica “loc de joaca cu Winnie the Pooh”. L-am obtinut in urma unui schimb (este o practica des intalnita intre mamicile de pe picasa, de obicei- eu, de exemplu fac schimb doar cu jocuri educative sau carti). Asa ..si cutia nu era mica !! O felicit pe doamna ce ni l-a impachetat pentru rabdarea si grija ei. :) Daca doriti sa-i vizitati albumele acestei mamici  de  pe picasa  aveti aici linkul.

Seara, dupa ce s-au culcat ursuletii, am vrut sa despachetez toate piesele , sa le spal si sa asamblam locul a doua zi. Dar, dupa ce am desfacut vreo doua piese, m-am gandit ca as putea transforma acest colect intr-o adevarata activitate montessoriana :))))…mai ales ca piesele erau intr-o stare foarte buna.

Asa ca, a doua zi , le-am spus baietilor ca, dupa masa de pranz, am o surpriza pentru ei.

Am pus folia noastra termoizolanta pe covor si am adus o oala uriaaaasa cu apa calda si detergent…deja D. se gandea “mami, surpriza asta trebuie spalata, nu? ;)

Am adus cutia si le-am spus sa desfaca singuri suprizele de acolo, una cate una si apoi sa le bage in oala mare cu apa si sa le spele. A fost o adevarata placere pentru ei : atat descoperirea pieselor noi , ce erau ff interesante , cat si spalatul lor- stiti vreun copil caruia sa nu-i placa sa se balaceasca in apa ? (nu ma refer la spalatul pe cap :D.

LA inceput, A. ma ruga pe mine sa desfac hartiuta…l-am incurajat sa incerce singur si sigur , s-a descurcat foarte bine.

A fost o activitate ce le-a placut foarte mult….si au lucrat cu multa atentie- nu am avut de sters prea mult dupa aceea.

Dupa ce i-am clatit bine atat pe ursuleti, cat si piesele, am asamblat locul de joaca , care era superb (avea si un balansoar, un leagan, copaci- piesele simple de jur imprejur erau ale noastre). Da, si D. a facut ordine- a strans zecile de hartiute in cutia cea mare.

Daca va place ideea, puteti impacheta jucarii mici (poate acelea pe care nu le-au mai vazut de mult timp) , le puneti in cutie si le oferiti celor mici o ocupatie de cel putin 30 de minute. Si, sigur daca ii  puneti sa le si spele, succesul e garantat. :)

spor la joaca!


Puzzle incastru din plastilina : “Potriveste forma in sablon”

I-am pregatit astazi lui A. un puzzle incastru dragut  si simplu…cu siguranta sunt copilasi de peste un an care deja sunt maestrii ai acestor genuri de puzzle….lui A. au inceput sa-i placa dupa 1 an si 8 luni(avem cateva din lemn):D.

Nu mai avea rabdare sa termin…de-abia am reusit sa le fac :)))

Prima varianta de puzzle incastru am facut-o din culori asemanatoare, atat sablonul, cat si piesa ce trebuia sa fie pusa.
S-a descurcat grozav. Le-a pus aproape din prima…si si-a dat seama ca trebuie ca sa fie culorile asemanatoare.

IN a doua varianta de puzzle, am facut sabloanele cu o culoare diferita de a pieselor ce trebuiau asezate in lacasul lor. De data aceasta, am vazut ca  le-a analizat mai bine  forma lor, dar s-a descurcat foarte bine singurel.

Si rezolvarea micutului A. :D

 


Saculetii fermecati

A fost o data un tinerel sarman….erau tare, tare saraci, asa ca, intr-o zi ii spuse mamei sale ca el pleaca in lume…poate va reusi sa gaseasca ceva ce ii va scoate din saracie…. Asa ca, si-a luat un sac mare si-a pus in el cateva lucrusoare si a plecat.Mama lui, cu inima trista l-a lasat…vedeti, voi, pe atunci lumea nu era atat de “periculoasa” ca acum…

Muncea cand la unii, cand la altii….

INtr-o zi, a ajuns intr-un satuc de la poalele muntilor…acolo, a ajutat-o pe o femeie sa isi care lemnele in curte. Aceasta l-a rasplatit cu o bucata de paine, nici prea mare, nici prea mica….El tare s-a bucurat, era singura lui hrana pentru vreo 2 zile de acum incolo. Si-a gasit un loc linistit si s-a asezat sa manance.

NIci bine nu a apucat sa muste din paine, cand…parca din senin a aparut o batranica. Aceasta, l-a rugat cu voce stinsa sa-i dea si ei o bucatica din painea lui. Desi avea atat de putina,  baiatul a impartit-o cu batrana femeie.  Aceasta, dupa ce a mancat impreuna cu el , i-a spus:”Baiete, vad ca ai un suflet mare. TE voi rasplati. MErgi pe drumul ce iti sta in fata…nu te abate nici la stanga, nici la dreapta.

Daca vei privi cu mare atentie, vei gasi ascunsi in iarba, prin caopaci niste saculeti colorati fermecati. Sunt plini cu seminte. Cand vei ajunge la capatul drumului….si dupa ce vei fi gasit toti saculetii…intoarce-te cu ei acasa. Nu ii deschide inainte de a ajunge la casa ta…sa nu uiti!Planteaza semintele in pamant si vei avea o recolta foarte bogata….si tu, si mama ta nu veti mai duce lipsa de nimic de acum inainte. Fii cu bagare de seama…unii saculeti sunt falsi…nu au in ei seminte, ci lucruri fara valoare-asa ca, sa nu-i pastrezi”.

Tinerelul nostru a plecat din nou la drum, dar de data aceasta tare bucuros si plin de speranta ca, in sfarsit va avea si el o viata mai buna.

Si, intr-adevar, ascunsi de privirile iscoditoare, in iarba, prin copaci erau o multime de saculeti colorati, foarte frumosi.

Ii strangea pe toti si ii baga in sacul sau.

Ei, curiozitatea lui era asa de mare, incat…cam uita de sfatul batranicii :)

Dupa ce a strans toti saculetii, se indrepta cu pasi repezi spre casa. Era nerabdator sa-i arate mamei sale “comoara” lui. Ajuns acasa, dupa ce i-a povestit mamei sale peripetiile lui, au desfacut impreuna saculetii.  Si, dupa ce a numarat boabele…erau diferite: de orez, linte, floarea soarelui, grau, porumb, fasole….le-a plantat in pamant pe fiecare intr-un loc separat.

Dar ia uite!! Un saculet fals….avea in el un banut….amintindu-si de ce i-a spus batranica, nu l-a pastrat. 

Obosit, dupa zile atat de grele, s-a culcat….si dimineata, ce sa vezi…..boabele chiar fusesera fermecate…..pe pamant rasarisera plantele atat de frumoase si sanatoase. Avea o recolta bogata! :) A strigat-o  pe mama lui:”mama, uite….aici este orez, aici porumb….aici avem linte din belsug….suntem bogati, mama….vom putea ajuta si pe altii din ce avem noi aici”.

Si uite cum, o inima buna si darnica a fost rasplatita….daruieste din putinul tau si vei vedea ca rasplata nu va intarzia sa apara…..nu azi, poate nici maine….dar fi sigur ca, intr-o zi te vei intalni “cu ceea ce ai daruit”. :)

:)

Detalii tehnice despre joc :)

- l-am lasat pe D. sa isi aleaga ce doreste in sacul lui (bineinteles ca si-a pus si jucarii :D, i-am spus sa se gandeasca ca ii va fi foame si sete….ca va trebui sa aiba haine de schimb);

- am pus boabele in saculeti si i-am ascuns prin curte (daca stati la bloc ii ascundeti prin casa, printre plantele din ghiveci ). IN unii saculeti am pus spaghete si monede (acestia fiind “saculetii falsi”).

-daca va plac saculetii si doriti sa achizitionati si voi asa ceva, aveti detalii in micul nostru bazar.

-tavitele au fost “pamantul” incare am plantat semintele. L-am pus sa le numere pe toate, si cu aceasta ocazie, am repetat numaratul pana la 30. Sigur, nu s-a plictisit!!

- imaginea plantelor a fost luata de pe net. O puteti descarca de AICI. Daca nu va mai fi valabil fisierul, contactati-ma pe  mail.

-in timp ce dormea :) pe banca, cu ochii inchisi, desigur, am pus cartonasele cu plante in fata tavitelor. L-am rugat sa recunoasca planta si boabele. Sigur, nu stia cum arata lintea sau orezul. A invatat acum.

-Cand l-am rugat sa-si imparta painea cu mine (eu fiind batranica), nu mi-a dat o bucatica prea mare :)-sigur, pentru el era o paine de poveste-nu ca ar fi un mare consumator de paine :)…asa ca i-am spus, ca ori de cate ori trebuie sa imparta ceva cu cineva, chiar daca i se pare ca ramane cu “atat de putin” sa o faca cu toata inima si sa imparta “acel ceva” in doua. A inteles ca atunci cand esti darnic, esti rasplatit prin recunostinta celui ce primeste de la tine si poti fi rasplatit mai tarziu asa cum nici nu gandesti. :) Dar, noi trebuie sa daruim fara sa ne gandim la rasplata.

-daca v-a placut, puteti organiza un joc asemanator intr-un parculet, mai ales dimineata, cand nu e prea multa lume (doar ca trebuie totul bine pregatit din timp) , in fata blocului , daca aveti copaci si vegetatie,  si sigur, in curtea bunicilor cand ii veti vizita.


Planeta albastra si copiii disparuti

A fost o data un om care locuia intr-o tara intunecata, urata, fara culori…se numea Tara neascultarii.  Omul acesta era subtirel, cu  maini lungi si o voce grava.  Se numea Galidoc.  Avea un balon urias pe care il folosea prin calatoriile sale. Ii placea sa colinde lumea intreaga.

Crezi ca era un om bun? Nuuu…sigur …ce om care locuieste in Tara neascultarii ar putea fi bun?

El mergea din tara in tara, si avea pe unde sa se duca…Planeta albastra este atat de maaaare!!!  batea din usa in usa la casele copiilor ce stia ca sunt singurei acasa. Si le spunea:” deschide usa…am venit cu o livrare de bomboane…deschide usa…am un catel frumos pentru tine…”Desi, copiii erau sfatuiti sa nu deschida usa oamenilor straini, auzind ce cadouri ar putea primi….crapau usa incetisor…..si o deschideau…si atunci  Galidoc ii inhata repede si ii lua in balonul lui urias. Ba ii lua si pe cei de pe strada..’hai cu mine sa te plimbi cu balonul!” Desi mamica lor le spunea de atatea ori acasa: ” sa nu cumva sa vorbesti cu persoane straine pe strada”, la vederea balonului urias uitau de orice sfat. Unde crezi ca ii ducea? Daaa, in Tara neascultarii…avea acolo un castel urias…cu foarte, foarte multe camere..si fiecare copil furat statea singur intr-o camera…cu niste jucarii triste si lipsite de culoare.  Galidoc nu vroia ca doar el sa fie trist si singur , ci si altii….avusese o copilarie nefericita…asa ca dorea ca si alti copii sa fie ca si el.

PArintii copiilor erau atat de necajiti…nu stiau cine le furase copiii…erau copii disparuti din lumea intreaga. Au auzit ca, intr-o tara mica, era un detectiv renumit D. Salvatores…el era expert in gasirea copiilor disparuti. Asa ca l-au chemat. El le-a cerut parintilor  sa-i dea jucaria preferata a copilasului disparut…ca atunci, cand ii va gasi sa aiba incredere in el si sa stie ca parintii lor i-a trimis.  A luat si pozele lor si a plecat.

A mers zile intregi, cand cu avionul, cu autobuzul….si a ajuns in Tara neascultarii.   A aflat ca Galidoc era plecat sa-si repare balonul….asa ca a inceput sa-i caute pe copilasi. A reusit sa-i stranga pe toti , au traversat impreuna muntii din tara, au mers un drum lung pana au ajuns la un autobuz mare . Au calatorit saptamani intregi…si fiecare a ajuns cu bine acasa. D. Salvatores era atent la costumatia fiecaruia si isi dadea seama in ce tara trebuie sa-l duca.

Erau atat de fericiti sa-si vada parintii, camera lor colorata, jucariile lor dragi… si le-au promis ca niciodata nu vor mai fi neascultatori :).

Detalii “tehnice”:

A fost o poveste foarte simpla. Am avut doua obiective: ca D. sa invete despre costumatiile copilasilor din alte tari si totodata, cat e de important sa -ti asculti parintii si ce ti se poate intampla atunci cand nu o faci. Este o metoda prin care D. invata foarte bine anumite lucruri, asa ca o folosesc des. Stiu ca are intotdeauna succes.

- povestea noastra a avut mai multe detalii, neredate aici…am folosit un fond muzical, mai grav(http://www.youtube.com/watch?v=0X91RyhLnvY&feature=related) atunci cand Galidoc se plimba prin lume, in cautarea copiilor, trist, cand acestia erau singuri in camera….aventuros si vesel (http://www.youtube.com/watch?v=zjq8vD2-coU) cand D. Salvatores a plecat in cautarea copiilor.

- pentru imaginile copiilor am folosit aceasta plansa, gasita pe net:

Am lipit-o pe un carton si am decupat copilasii.

-am facut un glob pamantesc si am scris cu markerul cateva tari mai importante.

-copilasii i-am lipit prin camera si D. a trebuit sa-i gaseasca. Am analizat impreuna costumatia lor, culoarea pielii si ii asezam in tara corecta.

-jocul poate fi facut si mai interesant, dupa imaginatia fiecaruia. Eu povestesc foarte mult, cu intonatie in timp ce se desfasoara activitatea noastra. Cu cat adaug mai multe detalii, cu atat D. isi intra mai bine in rol si este captivat de ceea ce facem si inventeaza si el  :)


O zi albastra de 1 Iunie :)

D. astepta cu mare nerabdare aceasta zi…pentru el nu a fost Ziua copilului, ci, mai mult ziua albastra…A fost atata bucurie in sufletelul lui (si a micutului A., dar el inca nu a inteles prea bine ce am facut noi), incat m-am bucurat si eu, ca un copil  :).

Voi povesti acum ce am facut noi, si despre anumite  lucruri, voi face un articol special(poate cineva va dori sa afle mai multe detalii)

Inca de dimineata, o surpriza albastra a aterizat in camera lor :). Am lucrat la ea, noaptea in timp ce ei dormeau .

Au tasnit din pat direct in avion: “wooooow…mami, are si maneta si uite se invarte si elicea!!! are si aripi….”:)

MAi tarziu, in timp ce dormea A. , D. l-a scos in curte cu gandul sa faca ceva curse aeriene :)))

Si alaturi de avionul albastru, mai erau doua surprize albastre:

Le-au indragit foarte mult, va vom povesti despre ele cat de curand.

A urmat un mic dejun albastru:) – pe o tavita albastra, am pus doua pahare albastre cu lapte albastru (am picurat in el o picatura mica de albastru de metil), am facut doua servetele barcute in care am asezat doua prajiturele Barni cu ambalaj albastru.

Ne-am imbracat in albastru si am plecat la plimbare, bucurosi ca vremea era tare frumoasa afara. Pe drum, m-am jucat cu D. un joc: “cine gaseste cele mai multe lucruri albastre?”…ne-am amuzat foarte tare, gaseam aceasta culoare peste tot :). BIneinteles ca D. a castigat…se putea altfel ?! :D. A. era tare simpatic…tot repeta dupa noi : “abatu masina, abatu cofou”…si tot asa :)

Am cumparat doua baloane albastre umplute cu heliu …o alta atractie a zilei de azi…LUi D. i l-am agatat de mana pana acasa si lui A. de carucior. Erau asa de fericiti. :)

Ajunsi acasa, D. a avut parte de un eveniment nefericit …pentru el…am vazut ca se chinuia sa-si scoata ata balonului de pe mana…i-am spus sa aiba rabdare pana intram in casa. A facut ce a facut si tot a desprins ata…si balonul atat a asteptat…si-a luat zborul repejor si…..dus a fost. Pentru ca el este un baietel foarte sensibil si se leaga mult de anumite lucruri…a fost tare trist, a plans…Nu am vrut sa-l intristez mai tare, dar i-am aratat ca aceasta este o consecinta a neascultarii lui…vorbele mele erau de prisos….stia ca a gresit. Dar, pentru ca nu am vrut sa-i stric ziua, l-am rugat pe tati  sa =i cumpere altul. :) . IN alte circumstante, nu cred ca i-as fi luat altul, ca sa poata intelege cat de mult te costa neascultarea.

Dar am trecut si peste asta…. :)

Am avut si un desert albastru(:o prajitura foarte simpla, cu blat de pandispan ( 6 oua, 6 lg  ulei, 1 cana zahar, 1 cana faina, 1 praf de copt) cu doua creme suprapuse de budinca de la Dr Oetker (de caramel si de ciocolata). VSi pe deasupra frisca in care am pus colorant albastru (dar, intr-adevar foarte putin…deci, nu stiu cat de albastre se vor vedea in poza :)

NE-am distrat facand alte cateva activitati albastre.

“MAsuta lipicioasa a bananelor in pijamale” :) a avut mare succes. De multe ori, eu dau anumitor activitati un nume interesant, iesit din comun, ca sa i se para atractiv lui D.  Ideea am preluat-o de la Little Lucky (ea foloseste foarte mult autocolantul pentru idei foarte ingenioase). Si fetitele cucuiete :) au avut o activitate asemanatoare foarte frumoasa.

Le-am facut fiecaruia o masuta si am asezat-o vertical. Le-am dat formele din lemn de la cutia cu ciocanel si cuie si i-am lasat sa lipeasca formele cum vor.

Tabloul lui D.

D. l-a ajutat si pe A sa-si termine creatia :)…e un tablou cu muulte detalii  :D

A urmat jocul “Planeta albastra si copiii disparuti” (iar, va vom povesti despre el cat de curand in detaliu). Lui D. i-a placut foarte mult, incat a mai dorit sa il jucam inca o data.

Am lasat spre final, pictatul pe fata cu creioanele speciale (le-am luat saptamana trecuta de la Lidl). D. a vrut sa-i fac masinute si vapoare pe fata :))), pe A. l-am colorat foarte discret, pentru ca are pielea sensibila. Si, bineinteles, m-au colorat ei pe mine….nu va spun cum aratam: pe fiecare obraz aveam o adevarata opera de arta. ;)

Daca doriti sa faceti aceasta activitate si va este teama ca nu se vor indeparta culorile de pe fata, va pot da  un mic ajutor: se da fata copilului cu crema hidratanta, se sterge apoi cu un servetel umed (deja fata este curata) si apoi se spala cu apa calda si putin sapun.  Si gata- avem o fetioara alba si curata! :)

Nu l-am uitat nici pe tati si am facut felicitarile vazute la Roxana. Ei m-au ajutat doar cu pusul manutelor si a abtibildurilor mici.  Dar au fost foarte fericiti sa i le daruiasca cand a venit de la serviciu.

Mai aveam cateva idei in  “sacul cu surprize”, dar pentru aceasta ne-ar fi trebuit 2-3 zile albastre, nu una. :)

Pentru D.  a fost o zi atat de frumoasa, incat seara cand am iesit toti la plimbare prin parc…mi-a spus, in timp ce alerga cu trotineta de care isi legase balonul albastru cu heliu:”mami, pot sa strig: ziua albastraaaa! ziua albastraaaa!…sa stie si altii ce am facut noi astazi!”

SIgur ca l-am lasat….si-asa era mare agitatie….si el era un copil albastru tare fericit! :)

 

 


Descopera si potriveste cu lupa

Cred ca orice copilas ar trebui sa aiba o lupa pentru micile lui descoperiri. :)

Noi luam de multe ori lupa in gradina si urmarim insecte, bucatele de pamant, flori.

Astazi am folosit lupa pentru un joculet interesant, ce l-am descoperit AICI. Tot de acolo , veti putea descarca foile pentru joc.

Le-am printat, le-am decupat si am asezat cardurile mari cu animale pe biroul lui. Ar fi trebuit laminate sau lipite fiecare pe un carton,dar  nu am avut timp asa ca i le-am lipit cu sticy tack.

E mult mai bine, sigur, sa fie puse pe ceva de o singura culoare ca sa se poata vedea mai bine, copilul sa nu fie distras si de altceva.

Alaturi , am asezat cardurile mici cu imagini minuscule.

 

PE acelea, D. le-a numit puisorii animalelor mari, asa ca l-am rugat, el fiind un mare detectiv, sa duca animalutul pui la mamica lui, pe cardul potrivit.

Pentru iubitorii desenului “Gerald MC Boing-boing”(noua ne place acest desen, personal imi place joaca de cuvinte folosita , D. e fascinat de micutul baietel blond si de sunetele lui, mai ales ca si el este un maaare reproducator de sunete  :)))) are un mare talent pentru asa ceva)  , avem o mica surpriza. Acum cateva luni, i-am facut lui D. un joc asemantor.  JOcul intreg il puteti descarca de AICI , daca fisierul nu va mai fi valabil cand cititi acest articol, contactati-ma pe mail. :)

 


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 384 other followers